Wow, alti 4 ani de cand nu am scris pe blog.

Funny enough, mi-am amintit ca am blog cand am vazut in semnatura unui client din Spania ca au blogsport, si eu eram ceva de genu "who has that anymore?".

Anyway, am trecut rapid prin ultima mea postare si mi-am dat seama ca viata mea s-o schimbat mult mai mult decat acum 4 ani.

Ma bucur ca am tinut-o cu calatoritul care ma face sa simt ca traiesc cu adeavarat si cu mana pe inima pot sa confirm ca din Dec 2022 am fost plecata in fiecare luna cel putin un weekend in alta tara.. si vai ce aventura. 

De fapt 2023 trebuia sa fie anul in care sa calatoresc lunar, ceea ce s-o intamplat si se exstinde incet incet si jumate din 2024 ( I alredy have booked 6 trips for this year si unu tocmai ce l-am incheiat acum o saptamana). Dar vai ce fain ii sa calatoresti.. am ajuns in locuri unde nu am crezut ca o sa o ajung vreodata si o sa fac chestii ce nu am crezut ca o sa le fac vreodata.

Is super incantanta ca mi-am descoperit intradevar tara mea de suflet, si aia fiind Italia unde ma simt ca acasa mai ales cand sotul mi-e alaturi. 

Daca m-as apuca sa povestesc toate trairile care le-am avut in ultimii 4 ani in legatura cu calatoritul nu cred ca as termina saptamana asta dar I can proudly confirm ca am fost in peste 16 tari cu peste 45 de orase pe care unele am avut ocazia sa le revizites de cel putin 2 ori cu majoritatea fiind in Italia. 

Anyway, anul aceasta suna mult mai interesant pe partea de trips si mai multe o sa fie in afara Europei ce sunta destul de exotic pt mine, chiar daca unele nu is chiar exotice. 

Mi-am amintit ca citeam de lucru, ca imi iubesc lucru.. minciuni, am urat tot, am inceput sa urasc jobul ce il aveam acum 4 ani ca si cum n-as fi urat nimic in viata mea, dar nu pot sa ma laud prea mult cu jobul curent. Totusi pana la urma zilei, e un job care-mi aduce bani si fericire ( cu vinerile libere, facand weekendurile mai lungi si mai ok pt travels).

Overall, cred totusi cu tarie ca ultimii mei 4 ani or fi fost cel mai buni din viata mea pana acum pt ca am reusit sa ma dezvolt mereu, nu simt ca am stagnat, si am aproape de mine cel mai bun barbat si anume sotul meu cu care curand o sa sarbatornim aniversarea de 9 ani. WOW cum trece timp. 

Nu mai stiu ce sa scriu ca nah am o gramada de lucru si as vrea sa termin macar pana joi cam tot ce am pe to do list, pt ca weekendul asta o sa ma duc in sfarsit anul asta undeva unde ii un pic mai cald ca in ploiasa Anglie si anume Spania.. o sa fiu acolo la 20+ grade sorbind o sangria, sper ca pe o plaja daca nu macar pe o terasa faina cu o carte faina in mana.

Ma astept acum sa-mi amintesc peste 4 ani ca am blog si sa revin cu ideile care o sa le am peste 4 ani... cred ca o sa fie interesant cum mintea o sa mi se schimbe pana atunci.

Love,

Georgie xx

   Wow, 4 ani au trecut decand nu mi-am mai pus sentimentele aici pe blogspot. 4 ani in care viata mea s-a schimbat mai mult decant imi imaginam.
    Daca ma intrebai acum 4 ani unde ma vedeam in 4 ani, nu stiam ce sa iti raspund, probabil in Romania cu o rata in banca pt un apartament minuscul.. habar nu am. Totusi 4 ani decand eu si partenerul meu am luat cea mai buna decizie, sa ne luam inima in vant si sa ne mutam in Regatul Unit, mai exact in Estul Angliei. O regiune asa de frumoasa, verde cu oameni foarte de treaba care mi-a aratat cum un om ar trebui sa fie tratat.
  Am trecut prin atatea in 4 ani ca nici nu as sti de unde sa o iau si cum sa ma explic. M-am maturizat, asta simt cu adevarat. Daca acum 4 ani credeam ca is matura, nu, doar credeam. Acum am teluri de oameni maturi si lupt pentru fericirea mea.
    Ma pun pe mine pe primul loc pt ca am invatat ca nu esti egoist daca te faci pe tine fericit si apoi pe persoanele din jurul tau. Dar totusi nu cred ca as fi ajuns unde is acum, in aceasta stare mentala, fara partenerul meu. Nu cred ca mi-ar ajunge viata asta sa ii multumesc lui si universului ca mi-o adus in cale un om asa de cald, iubitor si intelegator.
    Anii ce au trecut proabil au fost cei mai buni ani din viata mea pana in momentul de fata dar nu am realizat. Am reusit sa fac asa de multe in 4 ani si sa ma dezvolt atat de mult. Am descoperit ca iubesc sa calatoresc si am avut ocazia sa calatoresc in tari in care nici nu m-as fi gandit ca o sa ajung vreodata. Am reusit sa termin facultatea si cel mai important, am luat licenta. Mi-am schimbat jobul si lucrez intr-un domeniul care imi place. Datorita jobului am ocazia sa lucrez zilnic cu persoane din alte tari, in special China si America.
  Dar anul acesta a fost unul mai special. Nu a fost cel mai bun an dar pentru mine sunt cateva puncte care mi-au facut anul mai bun. Am reusit sa ne vizitam parintii de doua ori inainte sa inceapa toata nebunia din lume(Jan& Mar), am vizitat Barcelona, iar acum am o noua tara care este in topul favoritelor mele. Am resuti in sfarsit sa imi reglez relatia cu mancarea sau cel putin inca incerc. Nu este usor deloc, dar niciodata nu am crezut ca am o problema. Nu mi-am pierdut jobul. Asta din pacate o realizez numai acum. Chiar daca nu este placut placut sa lucrezi de acasa, totusi am avut si inca am singuranta jobului. Sincer sa lucrezi de acasa nu este chiar asa placut cum am crezut eu, iti trebuie multa rabdare si sa fi pregatit pshic dar toate relele spre bine pentru ca esti in siguranta. Nu trebuie sa intri in contact cu alte persoana sa risti sa iei acest virus care inca ii in lume.
  Cred cam am spus mai mult decat ar fi trebuit si chiar o sa imi faca placere sa re-citesc acesta postare care este diferita de celelalte postari. Nu este despre baieti si alte iubiri care le-am avut eu, acesta este despre dezvoltarea mea care a fost pe parcursul acestor 4 ani in care nu am mai scris pe blog.

Este noapte... destul de tarziu si tu iar dormi si eu stau cu gandul la stele verzi pe pereti. Am ajuns atat de departe cu tine... Cum am reusit oare?
 De cand suntem in minunata asta tara vietile noastre s-au schimbat radical si complet, dar tu nu te-ai schimbat deloc si asta ma bucura foarte tare. Si totusi stau de multe ori si ma gandesc cum e posibil sa iubesc aceiasi fiinta la nesfarsit, cum e posibil sa ma uit in ochii tai si sa ma indragostesc de ei de fiecare data? Cum?

22 de zile. Atat mai sunt pana ne luam viata in propriile maini si plecam departe de tot ce ne-am atasat aici. Ma simt nerabdatoare si in acelasi timp simt o frica imensa in mine. Nu am mai facut asa ceva in viata mea si nu stiu daca am sa o mai fac.

  Cand m-am mutat din casa parinteasca mi-a fost asa de usor ca totusi eram la o jumatate de ora de mers cu masina.. Dar acum? Cum vom reusi sa ne descurcam impreuna singuri?

2 jumate dimineata... tu dormi... eu pierd vremea... as vrea sa pot sa dorm si eu, iubire dar nu pot... am tot felul de ganduri in cap, tot felul de idei dar mi-e prea lene sa le pun in aplicare... si stau si ma gandesc, ma gandesc la cel mai perfect Craciun care o sa-l avem impreuna, ma gandesc ca ce am facut sa merit toata fericirea asta ce mi-o dariuesti? Ce am facut sa te merit, sufletul meu drag? Cum ai reusit sa faci sa fiu o pisica blanda dat fiind faptul ca eram o felina feroce? Cum si de ce? Dar iubire tu nu imi raspunzi in somn la intebarile astea... te sarut ca asa simt si ma simt fericita, cred ca o sa ma pun si eu la somn. Noapte buna, inimuca mea 😙

          Lunile au trecut ca zilele frumoase de vara alaturi de tine, orele mi se par secunde langa tine si totusi uita-ne aici.. Nici nu poti sa iti imaginezi ce mult m-ai putut ajuta fiind alaturi de mine la fiecare pas, la fiecare impas pe care l-am avut in viata mea. Langa tine totul pare asa de perfect si chiar este pentru ca tu faci sa fie...
   Lenevind in pat ca deobicei cu micuta noastra. Simt un sentiment atat de ciudat si totusi atat de placut, pe langa asta imi spui cel mai frumos lucru care mi l-a spus cineva pana acum .,, "Iubire... simt familie"... iubire, mi-a fost greu sa iti spun in acel moment dar si eu am simtit pentru prima data sentimentul acela de familie care m-a facut sa mi se ridice parul de pe maini si totusi nu sentimentul acela care-l ai cand esti cu familia ta, sentimentul ala cand iti gasesti persoana potrivita care te face sa vrei sa iti petreci restul vietii doar cu ea.
    Sa sti ca eu te iubesc, iubire si stiu ca ti-o spun in fiecare zi dar nu e indeajuns, iubirea ce ti-o port e prea imensa sa o pot exprima in cuvinte si in fapte. Iubirea pentru tine e ce ma tine in viata, nu e o iubire ce ma ajuta sa supravietuiesc, e o iubire adevarata si sincera. Te iubesc de un infinit de ori...

"Fa ce vrei" mi-a zis asa ca i-am luat cheile, am inchis usa si le-am ascuns apoi i-am sarit in brate... a inceput sa sa ma sarute cu atata pasiune si simteam cum buzele noastre se potrivesc perfect, aerul dintre noi era atat de pasional si intens incat mi-a incalzit si sangele...
Momentele astea dintre noi ma fac sa cred ca traiesc in sfarsit intr-o lume perfecta...