Îmi amintesc cât de rece mă simţeam toamna trecută , cum răceala toamnei mă ademenea şi în acelaşi timp mă ucidea . Era atât de greu , cum am putut supravieţui oare ?
 Acum nu mai sunt la fel , acum mă simt in siguranţa-n braţele tale , mă simt perfect dar oare şi tu te simţi la fel ? Oare şi tu mă iubeşti la fel de mult cum o fac eu ? Oare chiar îs totul pentru tine la fel cum eşti tu pentru mine ? Oare îmi simţi lipsa aşa de mult cum o fac eu cand nu suntem împreună ? Oare chiar este totul adevărat ? Pentru mine de incredibil , cum totul pare a fi perfect dar eu ştiu , nu este chiar nu este , iar totuşi gândul că totul e perfect este prea ciudat pentru mine.Aş vrea să fac ceva , să fie în continuare perfect.... pentru totdeauna