Toamna din nou,din nou frunze ruginii peste tot,din nou zile ploioase,din nou raceala in sufletul meu.Stiu ca eu sunt de vina dar nu mai stiu ce sa fac,nu mai stiu cum sa indrept lucrurile sa fie totul bine , sa am si eu fericire.
      Imi spui ca... nu mai conteaza,de fapt nici nu cred ca simti , habar n-am de ce zici asta , la fel si eu.Ti-am mai zis eu nu simt nimic,inima mea nu mai e acolo,eu nu am suflet...nu mai stiu cum sa iubesc.Ma prefac.Iti dai seama ce buna sunt sa ma prefac?Nici eu...Tot sper si sper ca intr-o zi voi fi din nou fericita si voi avea zambetul pe buze din motive reale,nu ireale sau imaginatii.
     M-am saturat,m-am saturat de tot si toate si mi-as lua viata si -as pleca undeva departe unde nimeni nu ma cunoaste,poate acolo oamenii-s mai buni si ma vor accepta asa cum is eu,nu doar exteriorul meu.
    Deabea astept,astept ceva ce nu cred ca o sa se intample vreodata,adica vreo minune in viata mea,nu se poate sa fie totul perfect sau cel putin aproape perfect macar pt o singura data,macar o singura zi din viata asta de cacat?