Mi-e atat de frica sa recunosc aceasta stare de euforie in care ma aflu si chiar nu mai imi sta capul la nimic,doar la tine,tine si iar tine.Simt cum sangele-mi pulseaza din inima,care-mi ajunge in maini si care acestea doresc sa te atinga,sa simta ca esti aici langa mine.Cand acestea simt putere,puterea de a te atinge incep a tremura iar ochii nu mi se dezlipesc de pe tine.Este incredibil cum mainile mele mici si reci iti contureaza fata fierbinte apoi incet iti ating buzele cu degetele plapande,ele fiind atat de moi incat le-as saruta la nesfarsit.
              Orele petrecute alaturi de tine mi se par secunde,zilele minute,lunile zile si asa trece timpul mult prea repede in prezenta ta.Aceste momente de tandrete trec cu viteza luminii,dar in capul meu se repeta la nesafarsit.
          Oare chiar mai trebuie sa iti zic?Ma innebunesti,ma innebunesti cum n-ar putea nimeni vreodata sa o mai faca,ma faci sa-mi sacrific lucrurile dragi doar pentru momentele scurte alaturi de tine.